Cursa de pe Aurel Vlaicu, fostul Baneasa, cu Blue Air. Avion plin ochi, puzderie de romani insa si destui spanioli precum si alte natii rasaritene. Urmarea directa a constat intr-un zbor mai civilizat un pic si mult mai putine aplauze la aterizare.
Coboara avionul pe pista si trage la terminal. Aeroport mare, poate chiar prea mare. Cat Baneasa si Otopeni x 10. First contact: politistul spaniol roaga pasagerii sa se aseze la doua cozi. O coada pentru cei ce au pasapoarte, o coada pentru cei cu buletine. Dubiosii avionului s-au asezat la coada cu buletine. Partea misto la toata treaba asta a fost de fapt limba spaniolului si felul in care vorbea. Nu stiu cum se face, insa muzicalitatea acestei limbi este ca mierea, dulce pana la cer. Cel putin asa mi se pare mie. Adica in secunda doi dupa ce m-am asezat la coada eram tot un zambet.
Ies fara probleme din aeroport, ridic bagajul, ma iau dupa semne (daca te pierzi in aeroportul asta esti prost) si ajung in statia de autobuz (e una singura :p). Om cu lectiile facute de acasa, stiam exact ce vreau, iar informatiile de pe internet s-au adeverit. Avand cazarea la hotel IGH Eliseos, chiar in buza la Plaza del Toros, caut autobuzul 19 sau expresul A. Autobuzul 19 pleaca de la aeroport din ora in ora, intotdeauna la fix, costa 1.2 euro calatoria si are o gramada de statii. Expresul A are plecari din 20 in 20 de minute, costa 2 euro calatoria insa are statii mai putine si opreste doar la cerere. Detalii la www.emtmalaga.es . Mai exista un plus pentru expres in sensul in care gasesti in el locuri speciale sa-ti pui bagajul. Misto! Autobuzul 19 mi-a zburat de sub nas, asa ca am nimerit in expres 10 minute mai tarziu. A fost de bine: curat, civilizat, multi spanioli, aer conditionat (nu am vazut autobuz pentru transportul in comun fara aer conditionat). Ce bine e in Malaga! 😀
Prima imagine vazuta la coborarea din expresul A:
Dau legatura jumatatii mele mai bune:
Reperat hotelul, inca din autobuz, preluat camera, abandonat bagaje si in doar cateva minute zbrrrrr spre centrul orasului cat sa apucam sa surprindem ceva impresii pe lumina. Dupa ce ne-am asigurat ca plaja o gasim la locul promis (mai putin de 5 minute de mers pe jos din fata hotelului), am luat drumul centrului istoric. Prima impresie: atmosfera asemanatoare cu cea din centrul vechi al Bucurestiului – cladiri vechi, strazi inguste, masa langa masa, larma pe masura.
Vedere din balconul hotelului:
E timpul si cazul sa mancam ceva, mai ales ca mirosurile te imbie din toate partile. Si furati de linistea unei stradute cu cateva masute mai retrase, ne-am instalat la localul unde se impunea sa ne delectam papila. Rasfoim cu zel meniul vreme de cateva minute bune, citim cand in spaniola, cand in franceza, cand in engleza ca nu cumva sa ne scape ceva si intr-un final vine si sinapsa: “auzi, pe locul asta nu il cheama El Vegetariano de la Alcazabilla? Sa vezi tu ca asta tre´ sa fie meniu 100% vegetarian!” Si da-i cu berea locala si cu paella vegatariana la domnisoara, respectiv salata de buruieni la domnu’ si nota garcon ca nu-i de noi aici! O luam la pas prin marea de turisti, localnici sau ce-or mai fi fost ei ca tare multi sunt si tare pusi pe voie buna. Spaniolii vorbesc tare si arata bine, ii recunosti de departe. Centrul vechi miroase a minuni culinare proaspat gatite si din loc in loc a ceva flori parfumate neidentificate momentan.
Si cum ne-am invartit noi pe-acolo, dupa ce ne-am hranit cultural cu o portie de teatru roman frumos luminat in nocturna, am zis ca-i pacat sa nu incercam si ceva “cucina tradicional” ca prea ne rodeau vegetalele alea stomacul. Si-am ocupat o masa la Casa Chiqui unde l-am cunoscut pe San Miguel de care am decis sa tinem aproape ca deh e batran, e de-al locului si trebuie ca le stie pe toate. Asa am regasit gustul perfect de pui de calamar proaspeti (calamaritos) si alte minuni inotatoare. Preturile, va lasam pe voi sa le incadrati: berea la sticla 330 ml 1.5 euro, mix fish 10 euro (indeajuns pentru o persoana), calamaritos 4 euro, cafea cu lapte 1,5 euro.
Cam atat a ramas pentru foto dupa ce ne-am potolit nitel:
Ia de aici cocina traditional:
Pont: daca va aduce un meniu scump, cu preturi de peste 10-12 euro per portie, cereti o bere si meniul de tapas-uri. 😉
Si cam atat din prima noastra seara in Malaga.
PS: azi, 17 oct, ma uit pe www.emtmalaga.es si vad ca doar expresul A are capat de linie langa Paseo del Parque, unde este si hoteul IGH Eliseos. Iar plecarile de la aeroport sunt din 30 in 30 de min. Insa eu nu mi-as face griji cu aceste schimbari. La aeroportul din Malaga, mergeti direct in statia de autobuz si va lamuriti acolo imediat. Pentru hotel IGH Eliseos, trebuie sa ajungeti in Paseo del Parque. Bafta!:) air max damen air max damen
so am fost finally in Malaga, mi-am dorit ff mult sa vad sudul Spaniei,
Plaja e murdaral, plina de pietre si pietricele, la vreo ora de mers cu bus, statiila 1 -2 minute…am gasit golfulete cu intrare normala fara obstacole
orasul e ingrozitor de murdar, obiceiul de a avea terasele in mijlocul circulatiei e barbar, pentru calatorul simplu cel mai iritant e refuzul spaniiolilor de a folosi alta limba inafara limbii materne, sigur exista si exceptii.Nu recomand Malaga ca destinatie de vacanta, ca stop de o zi e mai mult decat de ajuns, din pacate astfel de comentarii nu am gasit cand mi-am pregatit vacanta si am pierdut o saptamana din viata la peste 30 de grade, in mizerie, fara sa pot innota apa e mizerabila, mancarea de baza sandwich cu branza, salam si ulei de proasta calitate (bocadillo tapas)..dar ura puncte pozitive am nimerit inr-o perioada cu festival de flamengo si tango, iar sangria a fost pe masura asteptarilor..am mai fost in Spania si nu voi mai merge niciodata.