Ma trezesc sambata dimineata si plec cu treaba. Cobor din metrou la Basarab, traversez prin pasaj si ies in capat la Titulescu. Linistea gandurilor mele este sfasiata de picamerele muncitorilor ce munceau de zor (chiar munceau sambata dimineata in jur de 9:30, de-a dreptul un lucru crepuscular!) la pasajul deja terminat si inaugurat asa cum stim cu totii, de Oprescu. O iau in sus pe Titulescu si ma opresc dupa 100m sa zic, in fata unei biserici. Nu-i stiu numele sau hramul si nici nu ma omor sa-l aflu.
Ma pozitionez sa astept pe cineva pe langa grupul de 5-6 cersetori incercand totusi sa nu fac un tablou impreuna cu ei. Remarc imediat stolul numeros de porumbei din jurul nostru si raman nemiscat, dorindu-i mai aproape ca sa ma bucur de prezenta lor.
Si cum stateam eu si ma holbam la porumbei, vad venind agale un pensionar, putin cocosat, insa imbracat bine (observ pantalonii crem si camasa deschisa la culoare), curatel, genul de pensionar al sectorului 1, tragand dupa el un carut de piata luat cu siguranta la prima mana.
Imi iau ochii de la el cand ajunge langa mine, insa doar pentru o fractiune de secunda pentru ca aud instant cum isi trage adanc mucii din nas, intoarce usor capul, ocheste un porumbel si …pac, arunca flegma sa-l nimereasca. Bueyyyy….am ramas….like WTF?!?!?! Nu apuc bine sa ma dezmeticesc si sa-mi raspund la intrebarea din capul meu daca m-am trezit, ca mosul imi confirma si mai incearca odata sa nimereasca acelasi porumbel. Ochii mi s-au dilatat si au ramas atintiti pe batran pana a dat coltul. :p
Nici batranii nu mai sunt ce au fost odata. S-au dus dracului si astia. Hai somn usor!
PS: porumbelul a fost mai tare ca mosu’. Nu s-a lasat nimerit si l-a ignorat total, afisand o superioritate si o eleganta catre care vreau si eu sa tind. 😀
nike air max thea schwarz nike air max thea schwarz